"Dezvaluiri socante ale unei romance care a lucrat in multinationala Orange Romania
Munca pana la epuizare. Exploatare continua a angajatului!
Cei mai rai si perversi tirani din multinationale sunt tot..romanii, care persecuta intentionat alti romani.
La multinationala, cand esti cu un picior in groapa, ti se mai da un sut in fund poate astfel cazi de tot.
Sanatatea nu are pret...dar eu am aflat prea tarziu.
Cam acestea sunt ideile principale care se desprind din povestea Danei care s-a adresat echipei de la www.AsistentaPentruConsumatori.ro povestind modul in care cei 9 ani din viata in care a lucrat la Orange Romania, au transformat-o dintr-o tanara fericita, vesela, optimista si plina de viata, intr-o persoana bolnava psihic si fizic, si care, in momentul in care compania nu a mai avut nevoie de ea, a fost aruncata la cosul de gunoi fara nici o ezitare.
Iar in situatia Danei se afla alte zeci de mii de romani, pe sanatatea , munca si viata carora, aceste multinationale si-au construit adevarate imperii ale profitului, prin exploatarea barbara si impingerea la limitele suportabilitatii fizice si psihice a muncii acestora, care lucreaza in conditii de stres, amenintati mereu cu evaluari in urma carora sunt dati afara, primesc sanctiuni.
Multinationalele au adus un regim de viata si de munca cu care romanii nu sunt obisnuiti, si care, isi pune amprenta in mod ireversibil asupra lor; acestia sunt pusi sa munceasca pana la epuizare, li se promit tot felul de avansari, sunt descurajati sa isi faca afaceri proprii, se face tot ce se poate ca sa fie dependenti de multinationala, insa se renunta la ei imediat ce nu mai prezinta interes pentru aceasta.
Socant in marturia Danei este si faptul ca, asa cum ea a constatat, aceste multinationale au venit cu programe si proceduri de lucru infernale, insa, cei care le aplica, cei care se comporta tiranic, cei care au ajuns sa nu mai aiba mila, suflet sau constiinta sunt...romanii din posturi de conducere sau decizie ale acestor multinationale. Asemeni lui Hitler care din mama evreica i-a persecutat pe evrei, sau asemeni spahiilor din armatele Imperiului Otoman care atacau tarile romane cu copii proveniti din Romania, asa si acesti romani care au ajuns pe anumite posturi in aceste multinationale, au uitat de unde au plecat, nu mai au nici un fel de sentimente, au ajuns robotii perfecti care indeplinesc ordinele companiei , calcand pe viata si "cadravrele" romanilor care isi risca sanatatea si viata, pentru profitul corporatiei.
Iata povestea Danei :
Am lucrat 9 ani la Orange. Cand m-am angajat aveam 20 de ani, apucasem ceva din sistemul comunist si inca nu stiam ce e cu "democratia"...nu se stie nici acum. Mi s-a oferit "ocazia" sa lucrez part time la MobilRom (pe vremea aceea, adica in 1997), la Serviciul Clienti, unde castigam f bine. Un salariu de part time depasea cu mult un salariu de director bugetar. Deci....il "apucasem pe Dumnezeu de picior", cum bine a zis cineva mai sus. Toata lumea era fericita. Ai mei ... ca fata lor lucra la Dialog, eu ca imi cautasem de munca pana atunci si gasisem niste oferte deloc atragatoare, studenta fiind si fara experienta de munca. Ce frumos sunau cuvintele trainer-ilor de la Dialog, ce familie mare si fericita eram, ce viitor minunat ne astepta, etc. Sunt de acord cu cine a spus mai anterior ca noi suntem de vina, insa eu aveam 20 de ani, eram tanara, increzatoare, nu existau precedente nefericite in cazul multinationalelor. Nu se stia de radiatiile provocate de antenele si telefoanele lor.
Am lucrat 1 an jumate part time, iar in restul timpului mergeam la facultate. Bineinteles ca nu aveam carte de munca, doar un contract de colaborare. Era foarte greu pe vremea aceea sa treci pe full time; era nevoie de multa munca si de pile eventual...de fapt ti se inducea ideea ca e minunat sa lucrezi full time, ca asta e scopul tau in viata si erai provocat si maipulat sa ajungi la acel "nivel". Impinsa de la spate si de ai mei, am trecut pe full time. Lucram 8 ore pe zi, o ora (nu din cele 8) aveam pauza de masa, iar pe parcursul celor 8 ore aveam 3 pauze de 10 minute. In rest raspundeam in continuu la telefoanele clientilor, majoritatea f stresante, carora trebuia sa le vorbim extrem politicos, chiar daca eram injurati.
In mod normal, dupa cum ni se spunea si la interviu, in Help Line nu se statea mai mult de 1 an (pe full time), pt ca era prea stresant, insa nu era o regula. Treceau la alte departamente sau "avansau" numai cei cu pile, cei care ii lingusisera mai bine pe sefi, etc. Eu nu sunt genul sa lingusesc pe cineva ca sa ma aprecieze, ci astept sa faca acest lucru in functie de munca mea. Si am tot asteptat...din pacate. Serviciul devenise o mare povara, ajunsesem la un nivel de stres cu mult peste normal, fumam tot mai mult, la facultate nu mai aveam timp si energie ca sa mai merg. Aici consider ca am gresit. Trebuia sa ma opresc si sa imi dau seama ce se intampla, dar eram sanatoasa, nu stiam ca stresul te poate imbolnavi....."
Restul articolului aici
